Cum apa începe să nu mai fie privită strict sub aspect edilitar se emite în 1932 un prim Regulament al apei, de fapt Regulamentul privitor la apaductul comunal al municipiului Sibiu. Tot în același an se emite și un Regulament
Odată rezolvată problema igienei apei, revine în discuție nevoia de mărire a debitului. Începe captarea izvoarelor din regiunea Șanta, apoi a celor din Dăgneasa și ulterior Cotorăști. Erau folosite țevi de bazalt găurite, îmbrăcate în piatră fărmată de jur împrejur,
Între 1905 și 1908 Sibiul este lovit de epidemii de tifos. Apar discuții despre faptul că apa instalației folosite este infestată. Autoritățile consideră că trebuie făcut orice sacrificiu pentru ca sibienii să aibă o apă igienică. Așa se ajunge la
Pentru exploatarea uzinei de apă a fost formată o societate pe acțiuni. Orașul deținea 1275 de acțiuni, restul revenind vienezului W.A Hanst, director general al Societății pe acțiuni pentru instalații de apă, iluminat și încălzire din Viena. Această firmă preluase
Autoritățile vor hotărî concesionarea distribuției apei în oraș, pentru 50 de ani și executarea lucrărilor în baza unui caiet de sarcini care cuprindea ca firma concesionară să construiască și întrețină o uzină de apă. Această uzină putea fi răscumpărată de
