Odată rezolvată problema igienei apei, revine în discuție nevoia de mărire a debitului. Începe captarea izvoarelor din regiunea Șanta, apoi a celor din Dăgneasa și ulterior Cotorăști. Erau folosite țevi de bazalt găurite, îmbrăcate în piatră fărmată de jur împrejur, ce împiedica pătrunderea în țeavă a corpurilor străine. 

Întreaga rețea însuma 260 de izvoare. Se fac investiții și la uzina de apă, ce devine în 1899 parte din patrimoniul orașului.

 

Lucrări de înlocuire a rețelei de transport, în Lunca Ștezii