Elevii din Sibiu precum și cei din țară, aflați în excursie în orașul nostru, sunt invitați să descopere istoria alimentării cu apă a urbei de pe Cibin. Un ghid specializat le va povesti timp de aproximativ o oră de ce
Cum apa începe să nu mai fie privită strict sub aspect edilitar se emite în 1932 un prim Regulament al apei, de fapt Regulamentul privitor la apaductul comunal al municipiului Sibiu. Tot în același an se emite și un Regulament
Odată rezolvată problema igienei apei, revine în discuție nevoia de mărire a debitului. Începe captarea izvoarelor din regiunea Șanta, apoi a celor din Dăgneasa și ulterior Cotorăști. Erau folosite țevi de bazalt găurite, îmbrăcate în piatră fărmată de jur împrejur,
Între 1905 și 1908 Sibiul este lovit de epidemii de tifos. Apar discuții despre faptul că apa instalației folosite este infestată. Autoritățile consideră că trebuie făcut orice sacrificiu pentru ca sibienii să aibă o apă igienică. Așa se ajunge la
Pentru exploatarea uzinei de apă a fost formată o societate pe acțiuni. Orașul deținea 1275 de acțiuni, restul revenind vienezului W.A Hanst, director general al Societății pe acțiuni pentru instalații de apă, iluminat și încălzire din Viena. Această firmă preluase
Autoritățile vor hotărî concesionarea distribuției apei în oraș, pentru 50 de ani și executarea lucrărilor în baza unui caiet de sarcini care cuprindea ca firma concesionară să construiască și întrețină o uzină de apă. Această uzină putea fi răscumpărată de
Autoritățile locale au încercat să găsească mai multe soluții pentru a asigura necesarul de apă în Sibiu. Captarea apei din Șteaza, decantarea și distribuirea prin conducte din fontă au fost unele dintre soluțiile propuse. Sosesc chiar specialiști de la Viena
Fântâna pe care o putem vedea în Piața Mare este azi alimentată de compania Apă Canal Sibiu. Numită ❞𝑭𝒂̂𝒏𝒕𝒂̂𝒏𝒂 𝒄𝒖 𝒈𝒓𝒊𝒍𝒂𝒋❞, ❞𝑭𝒂̂𝒏𝒕𝒂̂𝒏𝒂 𝑭𝒂𝒍𝒌𝒆𝒏𝒉𝒂𝒚𝒏❞ 𝒔𝒂𝒖 ❞𝑹𝒆𝒊𝒉𝒆𝒓𝒃𝒓𝒖𝒏𝒏𝒆𝒏 – Fântâna stârcului este atestată în 1584, când se consemnează alimentarea acesteia prin conducte din
Conductele folosite la acea vreme pentru transportul apei erau din bazalt. Nu se cunoșteau atunci metodele prin care conductele s-ar fi putut etanșa. Ulterior, de la bazalt se trece la lemn, fapt care duce la extinderea rețelei de conducte mai
Cum era atmosfera acelei perioade? Să ne imaginăm pornind de la ce nota Emil Sigerius în “Vom alten Hermannstadt”. Acesta spune că ploile abundente de vară erau binevenite pentru că spălau străzile și canalele de mizerii și duceau mirosul de
