Între 1905 și 1908 Sibiul este lovit de epidemii de tifos. Apar discuții despre faptul că apa instalației folosite este infestată. Autoritățile consideră că trebuie făcut orice sacrificiu pentru ca sibienii să aibă o apă igienică.
Așa se ajunge la discuții despre sterilizarea apei prin ozonificare. În acest sens se reține proiectul Siemens & Halske care se obliga să pună la dispoziție instalația necesară în 4 luni și jumătate de la încheierea contractului.
În 1909 este pusă în funcțiune instalația de ozonificare, amplasată la ieșirea din Sibiu spre Rășinari, lângă Grădina Zoologică. La acea vreme, în toată Europa, nu existau decât câteva astfel de instalații. Ulterior, în 1923 este amenajată o stație de tratare cu clor, considerată mai eficientă în eliminarea microorganismelor din apă.