Autoritățile vor hotărî concesionarea distribuției apei în oraș, pentru 50 de ani și executarea lucrărilor în baza unui caiet de sarcini care cuprindea ca firma concesionară să construiască și întrețină o uzină de apă. Această uzină putea fi răscumpărată de oraș, după un preaviz de 3 ani.
După 50 de ani, uzina revenea orașului gratis, firma concesionară fiind obligată să o predea orașului în stare bună de funcționare. Locuitorii nu erau obligați să consume apă furnizată de uzină, fiecare având libertatea de a-și face propria fântână.Totodată trebuiau construite 7 fântâni publice, alimentate din apaduct, consumul fiind suportat de oraș. Traseul conductei principale a fost stabilit prin Parcul Sub Arini.
Prețul unui metru cub de apă la vremea aceea varia între 4 și 6 creițari. Marii consumatori trebuiau să se racordeze la conducta de apă. În noiembrie 1894 se inaugurează și se pune în funcțiune uzina de apă a cărui cost a fost de peste 330 de mii de florini.