Autoritățile locale au încercat să găsească mai multe soluții pentru a asigura necesarul de apă în Sibiu. Captarea apei din Șteaza, decantarea și distribuirea prin conducte din fontă au fost unele dintre soluțiile propuse. Sosesc chiar specialiști de la Viena pentru a analiza situația și a-și exprima opiniile.
Se propune mutarea râului, regularizarea cursului apei, abaterea afluenților cu ape murdare și executarea unor instalații de decantare. Însă costul era prea mare pentru așa ceva.
Și în acele vremuri, oamenii bine intenționați se lovesc de cei care își urmau propriul interes. Bunăoară, inginerul Otto Muss simplifică proiectul ce se dovedise prea costisitor, propunând realizarea unui canal drept, cu costuri de 4 ori mai mici. Însă pentru realizarea sa, trebuia cumpărat un teren, fapt ce nu s-a putut înfăptui, întrucât proprietarul a refuzat să vândă.
Problema apei devine subiectul unei comisii create special pentru a studia limitările și provocările unei captări eficiente. Concluziile acestei comisii ajung la inginerul Salbach din Dresda, o somitate la vremea respectivă. Acesta este rugat să vină la Sibiu.
Trec 2 ani lungi de schimburi informaționale între inginer și autoritățile orașului. În cele din urmă, inginerul se învoiește să trimită la fața locului pe unul dintre colaboratorii săi.
Situația apei în oraș era gravă. După cum notează inginerul Assman, trimis la fața locului, apa nu e potrivită nici la spălat și nicidecum pentru băut sau pentru a fi folosită în gospodărie. De menționat, că la acea vreme deșeurile casnice se strângeau în rigole, fiindcă orașul nu avea canal subteran.
Assman testează folosirea rigolelor de lemn în formă de semicerc, înecate în argilă. Apa a fost transportată printr-o conductă deschisă de lemn în josul terenului și lăsată să curgă pe o pantă până a ieșit la suprafață. Astfel, a devenit cristalină și bună de băut.
După finalizarea analizelor privind debitul și calitatea apei, Salbach va fi rugat să se ocupe de întocmirea proiectului de alimentare cu apă a orașului Sibiu. Trei luni mai târziu, mai precis în septembrie 1881, renumitul inginer trimite proiectul solicitat și primește pentru efortul său 1667,60 florini, Valută austriacă.